Iată adevărul simplu din spatele marii trădări. Wilson și House știau că fac ceva de o importanță capitală. Nu se pot desluși motivele oamenilor, iar acești doi probabil credeau în ceea ce puneau la cale. Ceea ce nu credeau era în guvernarea reprezentativă. Ei credeau într-o guvernare condusă de o oligarhie necontrolată, ale cărei acțiuni urmau să devină evidente abia după o perioadă atât de lungă, încât electoratul ar fi fost pentru totdeauna incapabil să întreprindă ceva eficient pentru a remedia jafurile.Toate aceste bănci centrale au puterea de a emite monedă în țările respective. Astfel, oamenii nu dețin proprii lor bani în Europa, și nici aici. Aceștia sunt tipăriți în mod privat pentru profit privat. Oamenii nu au suveranitate asupra banilor lor, și s-a ajuns la situația în care nu au suveranitate nici asupra altor chestiuni politice majore, cum ar fi politica externă.În calitate de bancă centrală emitentă, Sistemul Rezervei Federale are în spate toată averea enormă a poporului american. Când și-a început activitatea în 1913, a creat o amenințare serioasă pentru băncile centrale ale țărilor sărace din Europa. Deoarece reprezenta această mare avere, a atras mult mai mult aur decât era de dorit în anii 1920, și era evident că în curând tot aurul lumii se va aduna în această țară. Acest lucru ar fi transformat etalonul aur în o glumă în Europa, deoarece acolo nu ar mai fi existat aur care să susțină emisiunea de bani și credit. În 1927, după întâlnirea secretă cu șefii băncilor centrale străine, obiectivul declarat al Rezervei Federale a fost acela de a trimite înapoi în Europa cantități mari din acel aur, iar metodele sale de a face acest lucru - rata scăzută a dobânzii și achizițiile masive de titluri de stat, care au creat sume uriașe de bani noi - au intensificat speculațiile de pe piața bursieră și au transformat prăbușirea bursei și depresiunea rezultată într-un dezastru național.